de George Cosbuc

Cad fulgii mari incet zburand,
si-n casa arde focul,
iar noi pe langa mama stand
de mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
dar cine sa se culce?
Rugata, mama repeta,
cu glasul rar si dulce,
cum sta pe paie-n frig Hristos
in ieslea cea saraca,
si boul cum sufla, milos,
caldura ca sa-i faca.

Dragut un miel cum i-au adus
pastorii de la stana
si ingeri albi cantau pe sus
cu flori de mar in mana.
(…)
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
in casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia,
pe vatra calda, somnul,
prin vis vedeam tot flori de mar
si-n fasa, mic, pe Domnul.

Get the Flash Player to see this player.
Download: colindatorii

Etichete: casa, craciun, foc, fulgi, iesle, Isus, mama

Aceasta postare a fost publicata pe 2.12.2008, in categoria "Poezii". Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0 Feed. Poti lasa un comentariu la aceasta postare, poti pune un Trackback pe blogul tau sau retweet aceasta postare.