Maestrul

de Myra B Welch

photo credit: el_tommo

Get the Flash Player to see this player.
Download: maestrul.mp3

Etichete: licutatie, maestrul, vioara

Aceasta postare a fost publicata pe 8.02.2009, in categoria "Poezii". Poti urmari comentariile la aceasta postare prin RSS 2.0 Feed. Poti lasa un comentariu la aceasta postare, poti pune un Trackback pe blogul tau sau retweet aceasta postare.

4 comentarii

1. George Bulai

   20. June 2009 at 19:53

   Frumoasa voce ! Frumoasa poezie ! as dori sa stiu cine a scris-o si daca se poate le-as dori sa le am si eu in word… pe toate ! iti multumesc pentru clipele de cugetare la care te indeamna
   felul tau de a recita …sa fii iubita !
2. lilia

   5. August 2009 at 12:11

   foarte frumos mesaj…..si adevarat
3. lilia

   5. August 2009 at 12:15

   Maiestrule, din viata mea, nici nu-ti imaginezi cit de fericita ma simt a existi….
4. Flori Könözsi

   10. August 2009 at 13:55

   Imi cer scuze pentru intarzaiere, am avut o perioada mai plina, printre altele ne-am mutat si nu gaseam textul. Il pun acum. Multumesc pentru mesaj si numai bine!Strigând, lovind cu ciocănel de lemn, licitatorul
   Se gândi că nu prea merită efortul
   Să-şi piardă timp cu vechea vioară,
   Dar continua, zambind, s-o tina-n brate.
   “ Ce licitez eu, oameni buni?, striga el,
   “ Hai, care este primul ??
   “ Un dolar, un dolar, apoi doi. Doar doi??
   “ Doi dolari, dar care dă trei? “
   “ Trei dolari, o dată; trei dolari, de două ori?;
   “ Mergem spre trei?…….Dar nu,
   Din fundul camerei, un bărbat cu părul cărunt
   Veni în faţă şi luă arcuşul,
   Apoi, ştergând praful de pe vechea vioară,
   Şi întinzându-i corzile slăbite,
   Cântă o melodie dulce şi pură
   Aşa cum numai îngerii mai cântă.
   Melodia se opri, iar licitatorul
   Cu o voce înceată şi joasă,
   Spuse : Cât licitez eu, oameni buni pentru vioara veche
   Şi o ridică împreună cu arcuşul.
   “ O mie de dolari, care dă două?
   “ Două mii! Care dă trei?
   “ Trei mii o dată; trei mii de două ori;
   Şi gata s-a adjudecat, mai spuse el.
   Oamenii se veseliră, dar unii au strigat:
   “ Noi nu prea înţelegem?.
   “ Ce i-a schimbat valoarea?? Dulce veni şi replica:
   “ Atingerea mâinii de maestru?.
   Şi uite aşa şi omul cu viaţa dezacordată,
   Lovit şi împovărat de păcat,
   Este scos ieftin la licitaţie în faţa mulţimii necugetate,
   Precum vioara de care am vorbit.
   O “ mizerie de vase?, un pahar de vin ;
   Un joc – şi el merge mai departe.
   Se duce “ o dată? şi de “două ori?,
   Se duce şi este aproape dus.
   Dar vine Maestrul şi mulţimea cea proastă
   N-o să înţeleagă niciodată
   Cât face un suflet şi ce mult a însemnat
   Atingerea divină a Maestrului.
   Myra B. Welch